o saptamana fara smartphone

Disclaimer:

Nu particip la nici un experiment sadic sau masochist, ci pur și simplu am rămas fără telefon, după ce mi-a fost furat pe undeva prin centrul vechi vineri seară.

Cu ajutorul tehnologiei, am detectat (degeaba) locația telefonului, l-am blocat și i-am șters, remotely, toate informațiile, dar șansele de a mi-l mai recupera pe Walter Jr. sunt mici (deși sunt destul de încrezătoare în șansele de a-i găsi pe hoți). Ce rămâne însă din toată povestea asta e senzația aia acută că-ți lipsește ceva, un ceva care-i mai mult decât un simplu telefon.

/Disclaimer

Nu credeam că o să-mi lipsească așa mult accesul la net, motiv pentru care m-am gândit să documentez ce înseamnă să reziști fără un smartphone în era social media (mai ales dacă te numeri printre digital natives), asta după ce am realizat că adevărata mea problemă din toată povestea asta cu telefonul furat a fost nu că am pierdut un instrument de comunicare scump, cu multe informații personale în el, ci mai ales că nu mai aveam de pe ce să tweet-uiesc despre cum e cu identificarea suspecților de furt adunați de poliție în mai puțin de juma de ora și nici cum să-mi dau check in în biroul de Investigații Criminalistice al secției de poliție

Noul telefon o să ajungă la mine cam într-o săptămână, timp destul pentru a observa în detaliu această First World Problem at its best și pentru a mă bucura de o bine meritată cură de detoxifiere digitală. Cum decurge asta  nu am idee, dar în primă fază iată cum arată:

o saptămană fără smartphone pentru un social media junkie*: 

• #ziua 1: mers la operator, recuperat sim. Primit complimente pentru numărul de blondă, refuzat oferta agresivă de upsale la abonament (ce urât e când se întâmplă asta și tu încă ești într-un fel de doliu), mângâiat cu jind diverse telefoane noi în magazin, cu amprente considerabil mai multe lăsate peste modelul telefonului dispărut. Bosumflat la privirea listei de prețuri. Oftat. Ajuns acasă, băgat sim-ul într-un Nokia mega vechi cu 3 liniuțe de baterie. Oftat din nou, la vederea nici unei notificări. Petrecut o zi întreagă jucând “Ghici cine te sună”  cu diverse numere pe care nu le (mai) am în agendă. Recunoscut 1 număr din 5. Not bad.
• #ziua 2: distrat atenția cu citit, uitat la filme, stat în casă, făcut curat, folosit net de la laptop, întâlnire pe seară, plimbare cu mașina, vin bun. În continuare 3 liniuțe de baterie la telefon, înainte de setat alarma pentru a doua zi dimineața (ce-i drept, a fost folosit doar pentru vorbit la el). Oftat. Înainte de culcare, nici un tweet pseudo-profund dat, care să facă rezumatul întregii zile (zâmbit cu gândul că cel puțin unul dintre stalkeri își va face griji. Râs în gând pentru un simț al umorului deloc mainstream). Ne-notificat lumea de pe Path că m-am dus la culcare.  
• #ziua 3: alarmă dubioasă, care-mi amintește de primii ani de liceu. Scos încărcătorul și bateria externă pe care le căram cu mine în geantă. Citit TOT drumul spre birou, fără tradiționalul verificat de mail, răsfoit de Flipboard sau nivel de Bad Piggies/Plague jucat până să ajung la Dristor. În continuare, tone de Junk și mailuri neimportante de șters de la laptop. Răspuns la mailurile urgente de la birou. Nici un check in pe foursquare (o să pierd cel puțin un mayorship, pe-ala de la restaurantul unde mâncăm de prânz, luat cu greu de la un coleg care a fost în concediu. oftat). Luat notițe în timpul ședințelor, în loc de fotografiat whiteboard-ul la final. Tăceri dubioase la ieșirile la țigară cu colegii (nimic de butonat cât timp ei fumează). Văzut o reclamă mega amuzantă pe stradă (la o sectă. făcut un bookmark mental pentru când o să am cu ce să-i fac poză). Oftat. Tot 3 liniuțe la Nokia. Mai târziu trebuie să mă văd cu niște prieteni într-un pub. (uff).
• #ziua4: aseară niște colegi își arătau niște filmulețe super mișto între ei. M-au întristat. M-am înveselit cumpărându-mi un pulovăr drăguț, dar un picuț cam scump. M-am întristat la loc când mi-am dat seama că n-am cum să trec asta în aplicația de evidență a cheltuielilor. Azi dimineață am dat Like cu o zi mai târziu la un comentariu (hmm, poate că nu există stalkeri, ci doar oameni care intră foarte rar pe net). În sfârșit două linuțe la Nokia.
• #ziua5: aseară mi-am reîncărcat telefonul. De dimineața, în taxi și super traficul de ora 8, am trăit sfâșietoarea senzația de a nu avea ce să butonez ca să-i comunic taximetristului că n-am chef de conversații despre politică. Am îndurat câteva minute de tăcere dubioasă până să-mi amintesc că pot să mă joc Snake(!!!) pe telefon. Ajunsă la secția de Poliție (ca să mă uit peste niște poze de-a unor suspecți din sistem și să aduc dovada IMEI-ului declarat) aș fi vrut să-i arăt direct de pe telefon cât de precisă e localizarea. Nu prea aveam cum. În metrou, spre birou, am rămas citind cu mult după ce trenul s-a oprit la capăt de linie și toată lumea a coborât. Am început să-mi sufoc Kindle-ul cu atenție. Și cat atât deocamdată.
• #ziua6: de câteva ori mi-a sunat telefonul în niște zone aglomerate și mi-a luat mult să mă prind că e vorba de al meu. Mi-am decojit toate unghiile în timp ce așteptam, neavând nimic de butonat, să se strângă toată lumea pentru o ședință. Altfel, ideea de telefon doar pentru funcționalitățile de bază nu e deloc rea, dacă-ai avea un device mobil doar pentru net (gen tabletă). DOar că e cam incomod să te plimbi cu tableta după tine, deci tot un smartphone e cea mai bună alegere. Cred.
• #ziua7: În seara asta ajunge în țară noul meu telefon, via colegul care mi-l aduce din State. Sper să am răbdare în weekend ca respectivul coleg să-și revină din jet lag Altfel, după o săptămână fără smartphone și internet mobil, am realizat că viața nu e considerabil mai bună sau mai rea fără ele și că – deși ni se întâmplă lucruri nașpa – e bine să avem lucruri pe care să le așteptăm cu nerăbdare și care să ne bucure, în ciuda sacrificiilor.

to be continued…

___

*a nu se lua mai în serios decât un unfollow